Despre carte: 2024 / Corpul meu ca un cadavru respinge toate fiintele vii... dar nu si sotia mea. Lichii aproape că au dispărut și au mai rămas doar câțiva dintre noi. Trebuie să mă căsătoresc pentru a-mi salva rasa de la dispariție, dar cum? Nicio femeie vie nu s-ar apleca vreodată atât de jos încât să se căsătorească cu un lich. Oamenilor le este frică de noi. Se spune că suntem vestitorii morții, ghinionului, putregaiului și decăderii. Într-o ultimă încercare de a-mi îndeplini datoria, cer Templuului o soție. Ea se dovedește a fi o creatură abandonată, bolnăvicioasă, cu mâinile tremurătoare și ochii în jos, disperată după o căsătorie aranjată. Și e perfectă. Roșul ei este în flăcări, vocea ei sună cu simțire, iar săruturile ei au gust de vară. Ea este întruchiparea vieții, întruchiparea căldurii, luminii și dulceață, iar eu tânjesc după ea precum întunericul tânjește după soare. Dar își va sacrifica inima caldă și bătătoare unei creaturi a morții ca mine??